<body>
eram fluturi
eram fluturi amândoi
într-un septembrie cu ploi

jucam şah în aer cu bucăţi de cer
visam la nemurirea unor aripi ca de fier

jurându-ne că asta-i cea mai frumoasă zi -
ziua în care ne-am născut, trăim şi vom muri

Etichete: ,


0 comentarii
rău necesar
m-am născut dintr-un rău necesar
la intersecţia dintre vis şi realitate
un rău egoist livrat părinţilor mei
iarna şi floarea de spin
pe care-i dispreţuiesc
pentru că nu semăn nicidecum cu ei
n-am puritatea iernii din ochii unui copil
nici nevinovăţia unei flori de spin
care înţeapă pentru că aşa scrie în contractul ei cu Dumnezeu
uneori îl dispreţuiesc şi pe Dumnezeu
că nu m-a făcut după chipul şi asemănarea Lui
şi cred că m-a păcălit când mi-a spus că asta-i viaţă

asta nu-i viaţă

ăsta-i doar un rău necesar

Etichete: ,


0 comentarii
odă pe care nu aş citi-o la 1 decembrie
bine am venit
sub schela unor gânduri
prin care au scormonit gândaci de bucătărie
imuni la otrava pe care le-o pregătisem

bine am venit
în sanatoriul oamenilor care n-au uitat
să mai gândească
ceva frumos despre ţara lor

bine am venit
unde doar mama îmi mai pansează rănile
războiului de idei

care-mi suge viaţa

Etichete: ,


0 comentarii
soldaţilor care am fost
pe câmpul trupului de luptă
mi-am sădit artere-vină
stând cruci de piatră peste râuri
sinuoaselor înfrângeri.
ne-am luptat şi ne-am răsfrânt
trupurile-n ţărâna vie
şuierând suspine calde
în al nopţii dulce vaiet.
te-am prădat, m-ai prins în cursă
te-am rănit cu necuvinte,
m-ai ales slugă perfectă
să te-nec în nori de praf.


iubite, trupul tău e câmp de-nfrângeri…

Etichete: ,


0 comentarii
dragostea ca foc necontrolat
avem artificii
încarnate-n vene, oase şi piele
pe care ni le aprindem
pe toate deodată
sub efectul unei explozii controlate

dar când altcineva vine
cu un chibrit aprins la fitilul nostru
nu dă naştere unui peisaj idilic
ci unei catastrofe
unui Big Bang
unui incendiu ce nu poate fi oprit
de nimeni
niciodată

Etichete: ,


0 comentarii
fă-mă să-mi fie dor
Arată-mi că mă auzi. Fă-mă să-mi fie dor. Toarnă-mi cinci pliculeţe de zahăr în cafea şi priveşte-mă cum mă enervez. Pleacă din casă şi nu te întoarce decât după două zile. Lasă-mă să-ţi arăt că te aud. Lasă-mă să te fac să-ţi fie dor. Ignoră-mă când te caut. Găseşte-mă când vreau să fug. Arată-mi că mă auzi. Fă-mă să-mi fie dor. Uită să-ţi speli farfuriile, lasă dezordine în urma ta. Lasă-mă să fac ordine din haos. Lasă-mă să-ţi arăt că te aud. Lasă-mă să te fac să-ţi fie dor. Urlă la mine şi goneşte-mă, descoperă-mă, explorează-mă. Întoarce-te când ţi-e uşor şi când ţi-e greu. Arată-mi că mă auzi. Fă-mă să-mi fie dor.

Etichete: ,


0 comentarii
când îmi vor deschide c(rei)erul
Când şi dacă îmi vor deschide creierul
Şapte cercetători britanici, doi americani şi un olandez
Probabil că vor muri asfixiaţi de valul de gânduri
Ce va răsuna cu ecou din cutia mea craniană.

Ziarişti din lumea întreagă vor investiga atunci cazul
Celor zece curajoşi sacrificaţi în numele ştiinţei
De câteva amintiri, nelinişti, regrete, reziduuri.

Vor veni alţi zece cercetători din alte colţuri ale lumii
Şi vor anihila orice urmă de nelinişte.

Apoi va fi tăcere.

Dar până atunci e zgomot în surdină,
Neliniştile sunt toate la locul lor,
Ordonate alfabetic, deşi toate poartă
Numele tău.

Etichete: ,


0 comentarii